Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

„432” – un film clasic pentru îndreptarea percepţiei interioare


Bogdan Ghiu

Joi, 20/09/2007 - 15:38
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Am fost să văd „432” al lui Cristi Mungiu, dar nu la vreun Mall, unde ar fi mai nimerit să nici nu joace

(acolo e altă lume: Mall-urile sînt mini-oraşe concentraţionare de invenţie americană, ele fug de oraş, nu le place oraşul, pe care-l maimuţesc în mic, sînt cartiere-carusel periferice, mahalale de vitrine pentru dezmoşteniţi şi sărmani obişnuiţi numai cu „vitrina” televizorului, cu realitatea „la sticlă”, bîlciuri masificante de pierdut timp şi bani pe nimicuri, în care căluşeii sînt oamenii înşişi, ne ducem la Mall ca să ne „dăm” unii în alţii),

ci la „Studio”, „în” Romană.

Sala, peste jumătate plină, cu oameni mai ales în vîrstă (sper să se ducă şi tinerii, totuşi, la acest film, să vadă cum au trăit părinţii lor cînd erau tineri, acum 20 de ani), e linişte, sînt oameni care mai ţin minte ce înseamnă să vezi un film la cinema, nu se vînd floricele, nimeni nu foşteşte din nimic, proiecţia nu este precedată de nicio reclamă: e cu adevărat cinematograf, nu televizor ridicat la scară.

Mă salut şi schimb cîteva vorbe cu Andrei Pleşu & Son şi cu Ion Vianu. Am ales cu toţii acelaşi cinematograf şi, culmea, aceeaşi oră, la prînz. (Dacă poţi să „consumi” artă ca şi cum ai munci, în timpul socialmente util, interzis, nu ca pe un divertisment, în „timpul liber”, cînd eşti deja stors şi, de fapt, dormi, „timp liber” care schimbă cu totul dispoziţia şi percepţia, fă-o! Ori de cîte ori poţi!)

Film clasic, poetică cu adevărat „europeană”, "veche", i se potrivesc, pentru analiză, instrumentele analitice clasice. O s-o fac separat, cu altă ocazie, mai tîrziu, „digestia” încă nu s-a terminat. Dar, datorită clarităţii compoziţionale şi, poate, mai ales, panoramărilor fixe, peisaje vaste cu portrete de oameni, imagini care nu atrag, „spectaculos”, spectacular, atenţia asupra lor înşile, nu vor să uimească, ci arată şi lasă să se arate, să fie umanul, ies de la film curăţat lăuntric, aşezat, reaşezat. Îndreptat. Mă îndrept, deci, drept, spre casă. Ce-ai făcut azi? Azi am văzut un film! O iau pe Magheru, spre Universitate.


Comentarii



432 si Mall-urile

Observatiile despre Mall-uri sunt extrem de pertinente si deosebit de interesante. In special expresia de "balciuri masificante" mi se pare foarte potrivita (aceeasi senzatie de "balci" - nu ma gandisem si la completarea "masificant", dar s-ar potrivi la fel de bine - o ai daca mergi pentru cateva ore in Mamaia intr-o duminica de august).
Programarea filmului 432 in Mall-uri desi poate sa para nepotrivita cred ca reprezinta una dintre putinele sanse ca si tinerii sa se duca sa vada acest film. Este adevarat ca in ultima vreme intre cuvintele film si arta aproape ca uitasem ca exista o legatura, din cauza avalansei de filme comerciale care ruleaza in cea mai mare parte la noi. Cerem noi publicul din Romania astfel de filme sau consumam ce avem (adica ceea ce distribuitorii de filme considera ca am vrea noi sa vedem)?
In orice caz distribuirea unui film de valoare catre un public posibil mai putin educat nu scade din valoarea filmului. Si exista sansa ca macar cativa dintre cei care altfel nu s-ar duce sa il vada (ex. filmul 432 al lui Mungiu) sa aiba revelatia ca da, inca exista arta cinematografica si nu numai simple filme.
Marlene S

Si un alt fel de comentariu

M-am gîndit mult dacă să pun aici una din reacţiile la film ce a ajuns în mailbox-ul meu.

Pînă la urmă am zis că e mai bine să o pun, pentru că eu cred că ascunderea mizeriei sub covor nu e echivalentă cu curăţenia. Şi poate e chiar nevoie de o dezbatere, dar nu doar despre film, ci despre noi. Mă tem că sînt(em) din ce în ce mai mulţi creştini de tip Becali.

Răzvan Penescu
http://www.liternet.ro

::::::::::::::::::::::

Filmul lui C. Mungiu, intre 'pomul laudat' si necesitatea unei dezbateri publice - O invitatie la dezbatere publica, sau de ce la filmul laudat (4 luni, 3 saptamani si 2 zile) nu trebuie sa te duci cu sacul

De cateva luni bune, pe scena opiniei publice romanesti se perinda sirul nesfarsit de omagii aduse filmului "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". Faptul ca aceasta realizare cinematografica a fost premiata la Festivalul de la Cannes a umplut personalitatile cele mai marcante ale politicii romanesti, respectiv presedintele si primul-ministru al Romaniei, de o maxima admiratie. În paginile ziarelor, condeieri avizati au punctat, cu o retorica de sarbatoare, valentele exclusiv estetice, ale acestei opere, care, dupa prezentarile lor, ar constitui una din capodoperele cinematografiei romanesti.

Am trecut în revista aceste puncte de vedere ca sa întelegeti de ce am considerat ca este necesar sa scoatem la vedere si alte opinii care izbucnesc, credem, în mintea oricarui spectator de bun simt, cel putin. Chiar autorul filmului, regizorul Cristian Mungiu, a prefigurat aceste impresii, altele decat cele strict estetice, atunci cand a declarat ca nu vrea sa vorbeasca despre faptele povestite. Caci istoria, atat cat se vede, cat si figurile celor doua eroine, doua tinere studente, inspira aceeasi uratenie sufleteasca si morala ca si peisajul monstruos al decorului, un oras în care toate lucrurile – case, apartamente, institutii – mucezesc, crapa si se îngaleaza de scursorile mizeriei totale ale societatii comuniste, aflate în pragul prabusirii.

Nu e greu de apreciat ca, printre cauzele care determina aceasta uratenie, numita de criticii straini thriller social, autorii indica indirect si legislatia anti-avort din acea perioada. Tragedia celor doua eroine de aici porneste. N-au nici o tresarire sufleteasca ce ar putea sa le opreasca de la avort. Pentru asta, ele sunt de acord sa se lase violate si nu se linistesc pana cand fatul de patru luni nu este scos afara din pantecele acelei tinere fete. Actiunea avortarii acestui copil, care se desfasoara de-a lungul întregului film, este redata ca o simpla operatie medicala. Autorii filmului, cu un cinism maxim, dau imaginea copilului ucis pe mozaicul unei bai de hotel, iar aruncarea lui la tomberon are încarcatura unui happy end.

Pornind cel putin de la acest moment, credem ca autoritatile, în loc sa se extazieze în fata unui succes european, ar trebui sa initieze o dezbatere publica. Xavier Darcos, ministrul Educatiei Nationale din Franta, de altfel, nu a fost de acord ca filmul sa fie difuzat în reteaua scolilor din aceasta tara. Hotararea lui, motivata de cruzimea imaginilor, a fost rapusa în cele din urma de o comisie guvernamentala. În Franta si Italia, de altfel, au fost semnalate proteste ale unor institutii de mare prestigiu, care au aratat viziunea cinica si degradanta în care este prezentat copilul nenascut.

Nici o teza social-politica, cum ar fi în cazul acestui film ilustrarea mizeriei comuniste, nu poate sa se sustina pe o slabiciune morala ca aceasta, care are ca efect decaderea omului, a vietii lui biologice si spirituale. Trupul atacat chimic al unui copil nenascut, înfatisat ca un caz secundar, mai mult, ca un reziduu sanitar, deschide un drum catre o lume infinit mai neagra decat cea a lumii comuniste zugravita de autorii filmului. E regretabil ca ziaristii romani, care traiesc si s-au format într-un mediu modelat, am putea spune exclusiv, dupa cutuma crestina, n-au semnalat acest pericol.

Prin aceasta scrisoare încercam sa semnalam un fapt grav, care nu numai ca a fost trecut cu vederea, dar a fost înfatisat fie trunchiat, fie total pe dos. Am dori ca punctul nostru de vedere sa declanseze o serie de dezbateri, care sa configureze pana la urma adevarul, cel putin cel de natura morala, pe care îl evoca acest film atat de mult mediatizat.

Larisa Iftime, Asociatia Provita Media, Bucuresti
[email protected]
http://www.provita.ro

----
Asociatia "Pro-Vita - pentru nascuti si nenascuti", Bucuresti
web: www.provitabucuresti.ro
email: [email protected]
Prezentare: www.provitabucuresti.ro/Miracolul-vietii.pps
tel. (+40) 728 673 673
fax (+40) 31 815 27 80
OP 1 - CP 410

Cronici

Pînă una alta, cronici ale altora la

http://agenda.liternet.ro/cronici/4luni3saptamanisi2zile.html

Răzvan Penescu
http://www.liternet.ro


Spacer Spacer