Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Nazism mediatic, recuperarea provocării, noul filistinism: „The Last Temptation”


Bogdan Ghiu

Miercuri, 24/09/2008 - 09:05
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Pentru a mai lovi încă o dată, indirect, în conducerea „băsesciană” a Institutului Cultural Român, media românească, în frunte cu „sinteziştii” de la Antena 3, instrumentează un nou „scandal artistic”.

Dincolo de dedesubturile „politice”, pe care le-am analizat atunci cînd am discutat afacerea „poneiului roz cu zvastică”, este bine că, în România, imaginarul şi imaginalul artistice mai provoacă scandaluri, cutremure la nivel vizual. Pentru că aproape nicăieri în lume nu se mai întîmplă aşa ceva: arta este de multă vreme domeniul instituţionalizat al transgresiunii prin imagine.

La noi nu. După decenii de „sublimare” şi de „simbolizare” imagistică sub comunism, arta românească recuperează, acum, timpul pierdut, recuperînd provocarea.

Încercînd să privesc obiectiv (dar şi ironic), aş fi tentat să spun că este nu număi normal, ci şi bine, excelent că se întîmplă astfel. Ieşirea din conceptualismul postmodenist pasteurizat, neutraliza(n)t, acomodant, se produce, din raţiuni, aşa cum spuneam, local recuperatorii, printr-o revenire la forţa de şoc a modernismului artistic, la pictura de şevalet, unde are loc o relansare a imaginii, o reelaborare frustă, dat fiind că lucrează asupra însuşi alfabetului figurativ, a forţei de şoc a imaginii, care, în „societatea imaginii”, nu mai poate şoca, izbi pe nimeni, care, de fapt, nu mai reprezintă nimic. În societatea simulacrelor imagistice media, imaginea a murit dat fiind că a ajuns să fie simulată. Iar arta, iată, încearcă să regăsească, să redea, la bază, forţa de şoc a imaginii.

Este bine, este excelent că se iscă scandal, chiar şi artificial şi interesat provocat. Aceste imagini merită tot scandalul de pe lume, pentru că şi-l doresc, pentru că îl caută, căutînd să refacă forţa artei.

Postcomunismul artistic se petrece abia acum.

Post-comunism (la nivel local) şi post-postmodernism, prin refacerea imaginii, fie ea şi o imagine fabulistică, un imaginar de grad zero, incipient; tocmai revenire la bază, la bazic este, artistic vorbind, evenimentul.

Este minunat că încep să se întrunesc, din nou, condiţiile luptei. Pacea simbolică nu poate naşte decît generaţii degenerate.

Dacă aveţi ce apăra, ieşiţi la luptă! Dacă nu, muriţi „postmodern”, postmortem (după moartea artei). Este ultima ispită a artei.


Comentarii



si totusi

Bun, bravo icereului, bravo artistilor curajosi, bravo antenei3, bravo tuturor pentru scandal, dar orishicit ma deranjaza foarte foarte tare titlul, adicatelea:

"Institutul Cultural Roman Berlin organizeaza in perioada 21 - 26 septembrie la Bochum "Zilele culturii romanesti in Bazinul Ruhrului".

Asta mi se pare o mare, mare porcarie. Titlul, nu expozitia. Nu cred ca asta e cultura romana, care este, cind este. Daca este.
Poate fi o foarte interesanta expozitie a unora, dar nu simt ca asta e cultura romana in intregul ei. Sau?


Spacer Spacer