Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Zilele Bucureştiului – zilnic


Bogdan Ghiu

Luni, 22/09/2008 - 11:09
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Ceea ce urmează ar trebui să fie o scrisoare deschisă de încurajare către Primarul General al Capitalei.

Curaj!

„Încă un efort!”

În Centrul Istoric, zilele Bucureştiului ar putea fi zilnic sau, măcar, în fiecare week-end.

Căci oamenii care au umplut, sîmbătă şi duminică, străduţele găurite, afişînd o neaşteptată arheologie la vedere (moment irepetabil, pe care ar trebui să-l consumăm în deplina lui raritate istorică, deoarece, curînd, aceste gropi istorice, care ne dezvăluie dedesubturile construite ale oraşului, se vor închide, inevitabil: ele ar trebui, deci, vizitate, fotografiate, filmate, pentru totdeauna), au venit, evident, atraşi de evenimentele organizate, dar nu au rămaşi ţintuiţi de aceste evenimente. Nu este nevoie, deci, decît de o chemare, de un impuls, de un pretext, şi românii, curioşi şi avizi de consum, vor „consuma”, aşa cum au făcut-o, şi Bucureştiul pe care, acum, îl părăsesc la fiecare sfîrşit de săptămînă.

În fiecare week-end, în Centrul Istoric al Capitalei s-ar putea organiza nu numai pieţe ţărăneşti, ci şi cel puţin două scene, una pentru muzică „vernaculară” (populară), alta pentru rock, folk, muzici alternative, plus alte locuri pentru spectacole underground, performance-uri, teatru, lecturi literare, proiecţii etc.

Lumea ar veni, s-ar plimba, s-ar civiliza, simţind că „se întîmplă ceva” care nu trebuie ratat.

În Centrul Istoric, ne-am regăsi urbanitatea devenită, în rest, imposibilă, impracticabilă, venind să nu facem nimic anume, sau tocmai asta: să ne îmbătăm de propriul oraş.

Relaxare, de-brutalizare a (non-)raporturilor de zi cu zi.

Aici, ca în oricare oraş occidental, am avea timp să ne privim unii pe alţii în tihnă, fără scop, şi chiar să ne îmbătăm unii de alţii, să ne redescoperim şi să ne împăcăm cu noi înşine, cu ceilalţi.

Civilizarea, urbanizarea este un soft large drink.

Centrul Istoric ar putea să devină, aşa cum a fost în week-end-ul acesta, o zonă de urbanitate (re-)creativă, o rezervaţie de (re-)urbanizare, aşa cum se întîmplă peste tot, mai ales în Occidentul european, unde oraşele stau pe istorie, sînt istorie.

Am văzut incredibilul: oameni fotografiind case, fotografiindu-şi propriul oraş, descoperindu-l, descoperind că au ce fotografia aici, acasă, ceea ce constituie, în opinia mea, un eveniment, o noutate absolută.

Să redescoperim de la sine, din pură plăcere, cafeneaua, contemplativitatea urbană, socializarea contemplativă.

Ceea ce s-a întîmplat în week-end-ul acesta este ceea ce oraşele occidentului european au învăţat să ofere tot timpul, iar la noi reprezintă o noutate absolută: endoturism, turism în propriul oraş.

Endoturismul de week-end. Relaxare în propriul oraş, nu în afara oraşului: introspecţie urbană, beţie urbană, evadare interioară, redescoperire.

Ceea ce m-a atras, repet, ca noutate absolută în aceste „zile ale Bucureştiului” din Centrul Istoric au fost nu evenimentele organizate, simplu pretext (bucureşteanul continuă să fie, din fericire, snob), ci evenimentele „colaterale” ale unei populaţii altfel grăbite, brutale, înnebunite care ştie, însă, şi abia aşteaptă să-şi încetinească pasul, să se relaxeze, să se privească, să se redescopere, să se preţuiască, să se mîndrească cu sine însuşi şi cu semenii lui.

Deşi a fost înghesuială, bucureştenii au dovedit că ştiu să nu se deranjeze unii pe alţii, că ştiu să practice nu doar wrestling-ul urban de zi cu zi, ci şi coregrafia urbană pe care numai în Occidentul european o poţi admira şi practica: graţia spontană a mulţimilor, plăcerea de a fi împreună şi de a te purta civilizat.

Lucrurile, istoric, s-au inversat: ceea ce ar trebui să constituie norma de civilitate de zi cu zi a devenit o excepţie, care tocmai de aceea are nevoie de astfel de parcuri urbane, de astfel de rezervaţii de auto-preţuire. Trebuie să putem, să ni se ofere ocazia să nu fim sălbatici măcar la sfîrşit de săptămînă. Căci, iată, putem, ne dorim, abia aşteptăm.

Zilele Bucureştiului ar trebui permanentizate în week-end-uri, iar Centrul Istoric a devenit deja, deşi continuă să fie o ruină, o rezervaţie urbană de re-civilizare.

Faptul că, deşi acest district urban este încă în ruină, bucureştenii au ştiut să-l practice adecvat, premonitoriu, stabilindu-i deja, spontan, „modul de întrebuinţare”, dovedeşte pofta noastră ascunsă, neprovocată, din păcate, la manifestare, de a fi civilizaţi şi de a convieţui relaxat, în afara sălbăticiei (motorizate) din restul săptămînii, care ne epuizează, dar nu ne sfîrşeşte.

Dă-i înainte, Primare! Bucureştenii abia aşteaptă ca Zilele Bucureştiului să fie zilnic. Nu este deloc o utopie!


Comentarii



grozava idee

Este o idee grozava - sa se organizeze mai des ce a fost la Zilele Bucurestilor. Ca de obicei, un text grozav, admirabil, al domnului Bogdan Ghiu. Altfel, cine vrea sa vada ce a fost, poate sa mearga la www.orasul.ro - sunt citeva galerii interesante cu ce a fost in Bucuresti zilele trecute.


Spacer Spacer