Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Televiziunea, poliţia imaginilor: ura de artă (promo)


Bogdan Ghiu

Joi, 18/09/2008 - 13:42
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

După „scandalul” politic al „po(r)neiului cu zvastică”, mass-media, în general, şi televiziunea, în special, recidivează compulsiv, părînd a-şi fi făcut o specialitate şi o obsesie din diabolizarea artei contemporane, atacînd, astfel, totalitar înseşi temeliile democraţiei.

Este vorba, de data aceasta, de expoziţia intitulată „Euromaniac”, a artistului Benedek Levente, deschisă la galeria „Atelier 35” din Bucureşti, şi de organe de presă precum ziarul Gardianul şi postul de televiziune Realitatea TV.

Pur şi simplu, media de masă îşi manifestă tot mai des intoleranţa faţă de forme de reprezentare, faţă de imagini ale realităţii altele decît cele dictate şi vehiculate de către ea însăşi, şi care par a-i ignora suveran pretenţiile monopoliste.

Tot ceea ce trece „pe sub linie” („below the line”, BTL), tot ceea ce scapă „liniei” unice de compunere şi de comunicare a imaginilor mediatice fals, pretins mimetice, altfel spus, tot ceea ce scapă controlului semio-ideologic exercitat de către mass-media, tot ceea ce propune alternative la imaginile unice prezentate de către mass-media este înfierat, condamnat, reprimat, pus la stîlpul infamiei, proscris, expulzat de către acestea, în pretenţia lor caducă de a deţine şi de a exercita controlul unic şi absolut asupra ideilor, semnelor, imaginilor şi reprezentărilor realităţii.

Ura mass-mediei faţă de artă este un semn clar şi grav de boală psihică profesional-colectivă, de intoleranţă la alteritate, de paranoia, deci de dictatură din neputinţă, din partea unei caste de putere ameninţate, mai ales de către tineret, cu dezertarea şi, mai rău, cu ignorarea.

Mass-media continuă să aibă pretenţia de a impune „linia unică” şi de a constitui canalul şi registrul unice de comunicare intra-socială. Ceea ce constituie, în acelaşi timp, o confirmare indirectă a forţei intruzive tot mai alterante a artei, care atacă pasiv, cu spatele, în trecere pretenţiile de putere ale „presei”, ignorînd suveran canalul şi registrul unice de comunicare pe care aceasta îşi mai fac, încă, iluzia că le constituie.

Controlul asupra societăţii nu mai este posibil, nici măcar prin intermediul imaginilor. Media au „scăpat din mînă” tineretul tot mai „deviant”, iar „Joia tineretului”, aşa cum o organiza pe vremuri Mihai Tatulici, nu mai este posibilă.

(Continuare şi dezvoltare, duminică, 21 septembrie 2008, în cadrul rubricii „Evul Media”)


Spacer Spacer