Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Imaginea transvizuală. „De-mentalizarea” imaginii


Bogdan Ghiu

Duminică, 14/09/2008 - 21:59
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Orice eveniment spectacular (adică orice ştire) face parte dintr-un lanţ, dintr-un cîmp. În măsură în care media se focalizează şi ne focalizează privirea, în care închide şi delimitează strict cîmpul atenţiei publice circumscriind-o punctual-hiperbolic doar asupra „evenimentului” (subiectul ştirii), ea îl decontextualizează, ocultînd restul lanţului.

Vizibilul, atunci, produce mai mult invizibil decît el însuşi.

Ceea ce vedem, ceea ce ni se arată şi, mai ales, ceea ce ne captează şi ne reţine atenţia, în media, ascultă de logica, altfel binecunoscută şi des invocată, banală, a icebergului: ceea ce vedem este doar o infimă parte din ceea ce nu vedem.

Iar ceea ce nu vedem nu vedem (neapărat, în mod normal) pentru că ni s-ar ascunde, ci pentru că însăşi logica mediatizării, care ascultă de logica doar aparent contingentă a ecranului, a încadrării, a producerii de vizibil, se bazează în mod implicit, automat, pe producţia de invizibil: ecranul însuşi, prin simplul fapt că în-cadrează, delimitează şi elimină. Tocmai pentru că vedem ceva nu vedem totul. Pentru a se forma, imaginea şi văzul au nevoie de focalizare. Noi nu putem vedea cîmpul.

Tocmai de aceea este o greşeală, o eroare să reduci cunoaşterea, culegerea simplă de infoirmaţii, la vizual, la imagini vizuale. Imaginea vizuală nu se formează decît prin sustragere din cîmp, deci prin eliminare.

Pentru a tinde spre adevăr şi a fi cinstită, o imagine ar trebui să introducă în mod artificial, pe verticală, în profunzime, pe mai multe planuri, ceea ce pierde, în mod inevitabil, pe orizontală, în lateral.

O simplă imagine natural-mimetică, precum imaginile media, nu sînt imagini false, ci false imagini. Cum spune Gogard (citat insistent de către Deleuze), problema imaginilor nu este aceea de a fi imagini adevărate, ci adevărate imagini.

Imaginile media sînt imagini adevărate, dar nu sînt adevărate imagini. Adevăratele imagini nu pot fi naturale, nu sînt cele surprinse în mod natural, adică în mod testimonial-ocular, vizual, ci cele construite. O adevărată imagine este obligatoriu o imagine construită: TRANS-VIZUALĂ.

Or, adevăratul jurnalism ar trebui să construiască adevărate imagini adevărate: imagini trans-vizuale. Nimeni nu face, în mod curent, aşa ceva. Adevărată imagine este, cu termenii lui Peirce, interpretantul unei imagini-semn. Reprezentantul este mental. Imaginile media nu ne ajută să ne construim imagini mentale adecvate, adică reprezentanţi potriviţi. Marele lor defect este că tind să reducă şi că, în cele mai multe cazuri, reduc efectiv, excluzîndu-l, imaginea mentală, adică reprezentantul, la imaginea mediatică, că, altfel spus, tot cu un termen al lui Peirce, blochează semioza, reducînd maginea la imaginea vizuală.

Noi sîntem reduşi la imaginile media pentru că acestea nu ne sugerează să ne construim interpretanţii, să ne construim imaginea prin care să putem interveni nu numai asupra imaginii media (vizuale), ci asupra însuşi obiectului lor (realitatea).

Dar noi rezistăm, totuşi, şi încercăm să facem, inconştient, asta tot timpul. Cînd ne uităm la televizor ducem, în permanenţă, o luptă. Şi nu numai la televizor, ci la tot ce se afişează pe ecrane. Noi ne luptăm să interpretăm, să creăm interpretanţi, în vreme ce imaginile media, aşa cum ni se oferă ele, tind să blocheze constructivitatea imaginii pretinzînd a ne oferi imagini „adevărate”. Tocmai „testimonialitatea” şi „ocularitatea” pretins naturală a imaginii sînt duşmanul adevărului, al adevăratelor imagini. Imaginile media împiedică, de fapt, producerea imaginilor.

Pentru a fi adevărate imagini, imaginile trebuie depăşite şi construite trans-vizual.

Vizualul distruge imaginea, reducînd-o la sine însuşi.

„Ştirea” este anti-informaţie.

Singura imagine care contează nu este cea exterior-vizuală, ci imaginea mentală, imaginea proprie, interioară, interpretantul prin care noi, deja, instictiv, reacţionăm, intervenim, participînd la semioză (înţeleasă ca „acţiune prin semne”).

Media, ecranele, vizualul exteriorizează, dez-interiorizează, „de-mentalizează” producţia de imagini şi productivitatea imaginii, altfel spus, capacitatea noastră de reacţie, de răspuns, de intervenţie, de participare, producînd imaginalul şi „mentalul” exterior, social, tehnologic, automat, impersonal, intangibil: semnele între ele.

Şi totuşi, noi continuăm să răspundem, să rezistăm, să intervenim, fie şi în moduri aberante. Pasivi, însă, nu rămînem niciodată.

Pentru adevărate imagini, vizualul trebuie permanent depăşit şi construit mental Nu există imagini naturale, adică exterioare, aşa cum pretind media.

Împotriva imaginii-punct (focal), imaginea-cîmp (vizual-mental).


Spacer Spacer