Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Somnul raţiunii şi roboţii politici. Dacă nu voia ACEST parlament, „poporul” putea să se abţină


Bogdan Ghiu

Vineri, 27/04/2007 - 09:51
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

G. Liiceanu delirează mimetic, vorbeşte în somn(ul raţiunii): nu există, nu se poate vorbi niciodată de o „dictatură a parlamentului”. Parlamentul trebuie reformat, dar nu poate fi negat. Oricît de bolnav, parlamentul rămîne întotdeauna democratic tocmai pentru că este colectiv, deci (mai mult sau mai puţin) impersonal, suprapersonal. Dacă actele lui de voinţă colectivă bat într-o anumită direcţie, avem o problemă, dar reformarea lui trebuie începută mult în amonte, în „sufletul poporului”, acolo de unde s-a născut, contradictoriu sau nu, şi alegerea ca preşedinte a lui Traian Băsescu. A te recunoaşte într-un singur om, a te da şi a te lăsa, a te preda pe mîna unui singur om reprezintă pericolul maxim pentru o colectivitate. În sine, în principiu.

Reforma trebuie să fie totală şi radicală, dar ea nu se rezolvă prin luptă electorală. Politicul nu se reduce şi nu poate fi redus la electoralism. Or, aşa cum s-a spus despre Jacques Chirac, şi despre Traian Băsescu se poate spune că este un „robot electoral” care nu vizează decît puterea în sine. Ca să fie nu doar convingător, ci pentru a avea sorţi efectivi de izbîndă, Traian Băsescu trebuie să se despartă în primul rînd de sine însuşi şi de ai lui.

Dacă nu voia ACEST parlament, „poporul” putea să se abţină, să nu voteze „listele”, să voteze doar pentru preşedinte. A făcut-o, să se spele acum pe cap cu el.


Spacer Spacer