Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Pentru Bucureşti – Campania mea (9) Manual de urbanitate


Bogdan Ghiu

Marţi, 15/04/2008 - 13:37
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

După ce am aflat despre existenţa unui document european intitulat Carta de la Leipzig privind oraşul european durabil, la care şi ţara noastră a „acquiesat”, să vedem astăzi cum face arhitecta Mariana Celac legătura, trecerea de la acest document european privind normele actuale ale vieţii la oraş la realitatea de azi a Bucureştiului.

„Carta de la Leipzig spune, în esenţă, că oraşele pot fi durabile dacă eforturile ’acţionarilor’ vieţuirii păstrează dialogul viu, dacă infrastructura oraşului se modernizează pentru a folosi cu cap energia, dacă există o educaţie (proactivă) – spune Carta – în materie de energie şi de resurse. Şi dacă oraşul reuşeşte să se solidarizeze în jurul unor programe de echilibrare, de muncă, de antiexcluziune şi de antisegregare economică în zonele lui defavorizate.

Cam cît din Bucureşti, ca întindere, îşi duce viaţa în defavorizare? Cam două treimi, dacă nu mai mult, după o privire rapidă pe hartă. Partea Bucureştiului despre care se tot vorbeşte este partea lui favorizată – o porţiune mică, un sîmbure central în mijlocul unui conglomerat subdezvoltat. Subdezvoltare e în cartierele de blocuri în derivă, cu declaraţiile patriotismelor de cartier pe pereţii jupuiţi. Subdezvoltate sînt mahalalele cu străzi dese fără pavaj, şi gropile apocaliptice de gunoi, cu cartiere pe haldele de resturi, şi străzile cu cişmele şi curţile înguste de teren cu case joase, înghesuite una în calcanul celeilalte, din clasa ’d’, cum se spune în jargon profesional, adică făcute cu materiale care nu sînt nici beton, nici cărămidă. Iar de la margine, bidonville-slums-favella-gecekondu-shantytowns autohtone, noi, în creştere. Şi tot subdezvoltare flagrantă – în noile cartiere bogate, cu concominiumuri protejate de garduri opace. În ’parcurile’ cu paznici la poartă, metrul pătrat de podea din marmuri exotice costă foarte multe mii, dar pînă la geamul vecinului ai un metru şi jumătate, pe aleile prost dimensionate şi trasate aiurea două maşini nu pot trece una pe lîngă alta. Iar peisajul fără niciun arbore este cel mai adesea sufocant.”

Cuvinte-cheie şi teme de meditaţie pentru azi: „modernizare cu cap”, „educaţie proactivă”, „solidaritate”, „subdezvoltare”, „patriotisme de cartier”, „locuinţe de clasa d” etc.

Şi o descoperire, o revelaţie: şi cartierele bogate ale Bucureştiului tot în mod subdezvoltat sînt construite – adică „fără cap”! În România, deci, subdezvoltarea nu reprezintă absolut deloc un apanaj exclusiv al sărăciei, o caracteristică a ei. În România, şi bogăţia tot subdezvoltată e.

Bogăţie subdezvoltată, bogăţie de subdezvoltare: bogăţie ne-modernă, care nu poate, aşa cum s-a întîmplat în istorie, să civilizeze locul, ţara, societatea. O bogăţie săracă, aşadar – „la cap”, în primul rînd.


Spacer Spacer