Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Pentru Bucureşti – Campania mea (8) Manual de urbanitate


Bogdan Ghiu

Marţi, 15/04/2008 - 13:35
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Am început să parcurg un articol recent, intitulat „Urban fitness”, al arhitectei Mariana Celac, ca introducere la încercarea de a elabora un manual de modernizare a oraşelor, în perspectiva alegerilor locale care ne pîndesc, şi care nu ar fi bine să ne prindă, aşa cum de atîtea ori s-a întîmplat în trecut, nepregătiţi, dacă vrem să trăim modern, actual, civilizat, european, frumos şi bine în oraşele noastre.

Am aflat, aşadar, că, recent (în luna mai 2007, deci acum nici măcar un an), ţara noastră a aderat la o aşa-numită Cartă de la Leipzig privind oraşul european durabil (aşa se intitulează documentul). Este vorba, prin urmare, de un acquis comunitar, pe care s-ar cere să-l repectăm, să-l asimilăm, să-l aplicăm.

Aţi auzit însă vorbindu-se ceva, prin mîndra şi atît de „profesionista” noastră presă, despre un astfel de document? Nici pomeneală! Credeţi că veţi auzi ceva, mai ales în campania electorală pentru alegerile locale, credeţi, altfel spus, că vreun jurnalist va pune întrebări, cultivînd publicul şi aşteptările, cerinţele cetăţenilor, pornind de la un astfel de document-cadru? Mă îndoiesc amarnic.

Şi atunci, haideţi, o dată în plus, să ne jucăm rolul de presă alternativă, şi să continuăm lectura extrem de instructivă a articolului, pentru noi introductiv, de „alfabetizare” urbană, semnat de arhitecta Mariana Celac.

„Noua Cartă nu e singurul document european despre locurile vieţuirii noastre şi despre cum să le facem durabile. După Angajamentele de la Arlborg (1977) şi Strategia de dezvoltare durabilă a UE (Goethenburg, 2001), dosarul oraşelor a produs efecte «în aval» prin Strategia de la Lisabona (2000), Programul de la Lille (2004), Acquis-ul Urban de la Rotterdam (2004) şi Acordul de la Bristol (2005). Cuvintele-cheie sînt: comunităţi durabile, spaţiu urban, oraş, participare, cetăţeni. Se vorbeşte acum, mai mult decît altădată, de zonele excluse, de segregare şi condiţii urbane inadecvate, de sărăcia şi sărăcirea locului public şi a peisajului, de excludere şi degradare urbană ca ameinţări prime pentru durabilul urban: oraşele frumoase sînt oraşele organice, coerente, vii.”

Presimţind necesitatea informativ-pedagogică de bază a unui text despre oraş, arhitecta Mariana Celac ne-a uşurat sarcina, întocmind o listă a cuvintelor-cheie, de fapt un inventar al temelor de reflecţie şi al criteriilor în baza cărora ar trebui, în calitatea noastră directă, concretă, deloc abstractă, de cetăţeni, de locuitori ai cetăţii, să ne alegem edilii. Şi aceasta, aşa cum tot arhitecta citată, călăuza noastră „tehnică” de acum, ne spune, deoarece „oraşele frumoase sînt oraşele organice, coerente, vii”.

Atenţie deci: oraşe organice, coerente, vii. Dar asupra acestor termeni voi reveni, vă promit, pe îndelete.


Spacer Spacer