Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Pentru Bucureşti – Campania mea (5)


Bogdan Ghiu

Sâmbătă, 12/04/2008 - 22:21
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Ţara „ideală” şi modernizarea „naturalizată”

În tot acest context mondial al fluidizării omogen-teritoriale dominate de „echipamente”, România nu are nici oraşe, nici „ţară”, nici „drumuri-şi-poduri”; nici „relate”, nici „relaţii”; nici „poveste”, nici „mesaje”. De-categorializării postdezvoltare occidentale (de care se vorbeşte, simptomal, tot mai des), România îi răspunde printr-o ne-categorializare predezvoltare. Condusă de o politică tot mai „meteorologizată”, ea nu comunică şi nu se comunică; nici în afară, nici înăuntru. Cercului virtuos al rurbanizării de hiperdezvoltare din Occident îi corespunde aici cercul vicios al unei rurbanităţi de subdezvoltare, care egalizează realităţile în jos (către „sub”). În România, viaţa la ţară e o mizerie, iar viaţa la oraş e o altă mizerie. Diferenţa românească dintre sat şi oraş este, la noi, una în(tru) mizerie, între două specii vicios „sinergice” de subdezvoltare şi delăsare. Cel mult insulară, dezvoltarea nu poate fi, la noi, decât înghiţită de subdezvoltarea ambiantală, şi poartă întotdeauna pe faţă stigmatele mizerabiliste de „structură” ale acesteia.

Degeaba ne mai iluzionăm ofticându-ne că ruralul românesc, graţie naturii sale, ar putea fi un paradis ecologic, doar că nu e speculat „deştept”: natura însăşi este afectată, la noi, de subdezvoltare, ceea ce dovedeşte o dată în plus, epatant însă, precaritatea însuşi conceptului (fantasmat) de „natură”, ca subzistenţă prin sine. Nu: natura este ea însăşi o operă, care trebuie creată, susţinută, întreţinută. Este tocmai ceea ce demonstrează rurbanul occidental de hiperdezvoltare.

Şi conceptual suntem blocaţi în urmă: binomul rural/urban nu se mai „acoperă” de mult cu binomul tradiţie/modernitate. Modernizarea include şi trebuie să cuprindă şi ruralul, iar utopia naturistă nu poate fi susţinută decât într-o societate hiperdezvoltată tehnologic. Ruralul este cel mai greu de modernizat, de inclus funcţional în modernizare. Modernizarea nondistructivă, de secol XXI, a ruralului presupune încadrarea şi susţinerea, consolidarea imanent-tehnologică a acestuia. Este vorba, însă, de o foarte subtilă şi, deja, „imaterială”, invizibilă încadrare pe dinăuntru: conducte care nu strică pajiştea.


Spacer Spacer