Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Pentru Bucureşti – Campania mea (4)


Bogdan Ghiu

Miercuri, 09/04/2008 - 07:44
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Insolitarea oraşului şi locuitorii-„receptori”

„City Break înseamnă a te rupe de oraş. A te rupe, însă, îndepărtându-te de oraş sau reapropriindu-ţi oraşul, a te rupe de ritmurile lui, de timpii săi sociali impuşi? Să începem cu această a doua accepţiune a noţiunii de City Break: reaproprierea oraşului în alt mod. Aceasta înseamnă dezvoltarea unui turism endogen. Locuitorii oraşelor devin turişti în propriul oraş. Este vorba de reintroducerea în oraş a unor practici şi obiceiuri aflate în ruptură cu temporalităţile urbane dominante. (...) Ne rupem de oraş dar prin interiorul oraşului, prin implozie. Nu ne expulzăm din oraş, ci ne impulzăm într-un alt oraş în cea mai mare parte a timpului inaccesibil sau invizibil tocmai pentru că ne antrenează în alte temporalităţi, în alte funcţionalităţi” (Jean-Didier Urbain, ethnologue, Entretien Chronos, 16 juin 2006).

Urbanizarea generalizată extraurbană

Oraşul bântuie şi, mai ales, se delocalizează, se metaforizează, se „scripturalizează”: e pretutindeni şi nicăieri anume, circulă, trimite la el însuşi, evadează şi reintră în sine. „Facilităţile” şi „infrastructura” urban-teritoriale se apropie tot mai mult, ca model efectiv, de reţelele „neuronal”-informaţionale, pe care par a le dubla, încercând să ţină pasul cu ele, „virtualizând” şi „informaţionalizând” umanul, transformând umanitatea în mesaj şi în marfă de sine, care nu apar şi nu cresc, cum se ştie, decât prin mişcare, deplasare şi trafic. Teritorialitatea umană devine pe zi ce trece mai omogenă, dar nu în sens substanţial, ci prin fluidificare: se „plasticizează”. Ruralul este invadat şi anexat existenţial, dar ca atare, în ritmul urbanului. Astfel, „casa”, „căminul” cresc, definind astăzi mai degrabă o zonă, un întreg mediu decât doar un loc. Sfera privatului se face, încet încet, lume, în vreme ce oraşul pare a deveni opţional şi strict comutativ: spaţiu social strict „accesabil” (al activităţii pentru reproducerea privatului), suport, „simeză” pentru vestigiile nonmediatice a ceea ce numim „sfera publică”. „Structuralizându-se”, societatea lasă tot mai mult loc relaţiei, spaţiului relaţional reificat, substanţializat: „drumuri şi poduri” pentru o umanitate-mesaj (post-poveste). Structura socială devine, nu întâmplător, „infrastructură”, iar oraşul, o „propoziţie”-vorbire în „limbajul” urbanizării universalizate.


Spacer Spacer