Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Pentru Bucureşti – Campania mea (3)


Bogdan Ghiu

Marţi, 08/04/2008 - 10:27
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Urban, rural, rurban: viaţa pe autostradă şi socializarea la cumpărături

„Rurbanii: a locui la ţară şi a profita de oraş. Alegând să fii rurban, refuzi să alegi între oraş şi sat, şi, de altfel, aşa ceva mai este oare posibil? Termenul de rurban povesteşte tocmai această hibridare ciudată, dorită şi asumată de o cincime dintre francezii care trăiesc acum în «coroana mare» a unui oraş.

Să respirăm departe de stres... Doar 1 rural din 10 munceşte în domeniul agricol, majoritatea au slujbe în oraş. (Sursă: INSEE, recensământ 1999.)

«Nevoia recentă pe care o resimt francezii de a nomadiza, de a se duce să trăiască în afara arealului în care muncesc. Nu fug de oraş, ci pun stăpânire pe noi teritorii pentru a putea să profite de timpul lor liber» (Jean-Didier Urbain, sociolog, in Paradis verts, désurs de campagne et passions résidentielles, Payot, 2002).

Periurbanii: departe de inima oraşelor, dar cât se poate de urbani. Profil-tip: între 30 şi 50 de ani, familist, activ, venituri mai curând ridicate, se simte urban dar caută spaţii verzi. Extrem de mobili, îşi schimbă locuinţa în medie o dată la 8 ani, au durate de transport foarte lungi. „Aşezările periurbane s-au dovedit atractive pentru familiile cu copii. Procentajul tinerilor sub 20 de ani este cu mult superior în aceste zone mediei naţionale” (Thomas Le Jeannic, «Radiographie d’un fait de société: la périurbanisation», INSEE Première 535, juin 1997).

Libération – 24/01/03 – mareea caselor de ţară. A locui din în ce în ce mai departe, a petrece tot mai mult timp în maşină... în momentul de faţă, 342 de comune fac parte din aria urbană a oraşului Toulouse. «Turn-over»-ul era important, primarul din Tournefeuille înţelege să-şi «adapteze comuna la societatea de mobilitate rapidă. Este vorba de a face în aşa fel ca sentimentul apartenenţei la comună să nu mai depindă nici de durata, nici de vechimea de rezidenţă».

... profitând însă de avantajele oraşului. LSA – 27/02/03 – Facilităţi comerciale cu scopul de a-i reţine pe «rurbani». Comunele din împrejurimile oraşului Toulouse favorizează implantarea facilităţilor comerciale pentru a le oferi un trai satisfăcător «noilor» lor locuitori.

Libération – 24/01/03 – Viaţa socială se desfăşoară în centrul comercial. În zonele cu locuinţe dispersate, centrul comercial reprezintă unul dintre rarele locuri de viaţă socială. Într-o anumită măsură, ele «aparţin oraşului, în afara oraşului».

Accesibilitatea facilităţilor comerciale şi a serviciilor. «De ce n-ar putea băncile, poşta şi mărcile de alimente să se adune în jurul mesei şi să imagineze o ofertă multiservicii nomadă. Ar fi o modalitate de a face viabil în mod colectiv ceea ce nu este viabil în mod individual» (Olivier Guillin, Territories).

Neo-ruralii, o anchetă IPSOS. 63% dintre primari se tem de cererile exagerate în materie de echipamente şi de servicii formulate de către noii rezidenţi obişnuiţi să dispună de acest gen de facilităţi la oraş.

Ruralii – aceleaşi dorinţe ca şi urbanii, la o ofertă inferioară. Ei reclamă orare de deschidere ale magazinelor mai mari (fără întrerupere pentru prânz), se plâng de lipsuri: ale transporturilor colective (27%) şi ale comerţului de proximitate (10%). Dezenclavizarea prin intermediul cibercomerţului este o utopie având în vedere costurile de livrare.” (La Newsletter Chronos, 4/2 avril 2003).


Spacer Spacer