Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Pentru Bucureşti – Campania mea (2)


Bogdan Ghiu

Luni, 07/04/2008 - 10:13
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Începusem să vorbesc ieri despre diferenţa dintre sat şi oraş, şi îmi încheiasem seria de întrebări, mai mult sau mai puţin retorice, pe această problemă cu întrebarea preliminară pe care trebuie să ne-o punem în această privinţă: mai contează, azi, diferenţa dintre sat şi oraş, mai este ea pertinentă?

Încep azi să creionez un fel de manual şi de test de cultură urbană, pentru a pregăti, pentru a documenta şi eu, atît cît îmi stă în putinţă, alegerile locale care vor veni. Pentru a şti criteriile în baza cărora ar trebui să ne alegem primarii şi consilierii, în special aici, în Bucureşti. Ce este, deci, azi, şi ce trebuie să fie, azi, un oraş, orice oraş, un mare oraş?

Să începem cu începutul.

Sat, oraş, onirism funciar

1. Un „maidan” (inclusiv) conceptual

Asistăm în prezent la „sfârşitul mediului rural ca teritoriu al ţăranilor”: „în 50 de ani, mediul rural şi-a schimbat în totalitate natura. Populaţia sa, se ştie, nu a scăzut dramatic. Dar compoziţia lui socială nu mai este aceeaşi”; „extinderea oraşelor are loc într-un spaţiu disponibil fundamental neorganizat şi foarte slab valorificat ca atare. (...) Teoria centurilor urbane, care a adus faima geografilor secolului trecut, a devenit astăzi puţin operantă. Pe de altă parte, oraşul istoric rămâne un spaţiu închis şi finit, chiar dacă i se adaugă foburguri şi periferii create înainte de marea ruptură din anii 1950-60. (...) În aceste condiţii, zona de tranziţie dintre oraşul istoric (presupus veşnic) şi zona rurală (visată ca fiind puternică şi solidă la fel ca natura) nu cunoaşte nici delimitare spontană, nici forme canonice pentru amenajarea ei, nici mecanisme economice şi sociale stabilizatoare. Chiar dacă reprezintă de departe cea mai mare parte din spaţiul urbanizat, ea nu dispune nici de un vocabular descriptiv convenabil. În franceză, sunt utilizaţ aproape fără distincţie termenii de suburban (atestat de o utilizare internaţională), de periurban şi de rurban, pentru a nu mai pune la socoteală utilizarea polisemică a termenului de «banlieu» şi contrasensul pe care îl reprezintă «oraşele noi» (adevărate bucăţi de „suburbia”). Oraş emergent? Dar ce anume emerge? Niciunul dintre aceşti termeni nu este definit în mod incontestabil, deci satisfăcător. Nici în engleză lucrurile nu stau mai bine, dar există totuşi ceva mai multă precizie (...) Dacă intrăm în detaliu, observăm tratamentul imprecis rezervat, atât în limbaj, cât şi în realitate, lotizării, parcului de activităţi, bulevardului urban, spaţiului verde etc. (...) teritoriile avute în vedere sunt afectate de o mare instabilitate funcţională, socială şi economică (...) ruralul suburban reprezintă o amenajare voluntară (...)” (Jean-Michel Roux, „Blé, melons, voies rapides, parcs d’affaires et pavillons”, Urbanisme, nr. 338).


Spacer Spacer