Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Rezultate


Mircea Laslo

Miercuri, 18/04/2007 - 17:15
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Acum câteva luni, înainte de interviul pentru obţinerea bursei Leonardo, nu credeam că voi scrie vreodată despre instalaţiile artistice prezentate de colegii mei Maria Ştefana Cojocariu şi Cristian Ban. Dar iată că într-adevăr nu poţi să ştii niciodată ce ţi se rezervă, în acest caz fericirea de a face o cronică lucrărilor unor prieteni.

Dar mai întâi o sumară punere în temă - bursa Leonardo de care vorbeam au primit-o opt studenţi, care au fost împărţiţi în două grupe de câte patru, prima activând din Ianuarie până în Aprilie iar a doua din Aprilie până în Iulie, cu o săptămână comună. Formula aleasă a fost de a trimite câte doi studenţi la regie cu câte doi studenţi la teatrologie. Colegii mei au fost în prima tură, iar eu, ca prospătură, încerc acum să îmi clarific o serie de întrebări şi aşteptări, reflectând preţ de câteva rânduri asupra rezultatelor muncii lor de până acum.

Compania de teatru ArtScenico, cei cu care facultatea noastră a încheiat acest parteneriat, ne-au propus un proiect cu graniţe foarte subţiri şi mult potenţial, proiect intitulat Hanging Around. Premiza este aceea că, prin strângerea de material fotografic şi audio-video cu oameni care efectiv "stau degeaba", într-un context sau altul, se pot decanta nuclee dramatice suficient de interesante pentru a fi trasnformate fie în performance, fie în piese de teatru, fie în lucrări coregrafice sau muzicale, şi aşa mai departe. Direcţiile propuse ţin de supratema refugiului – refugierea în lipsa de activitate, refugierea în faţa blocului cu vecinii, refugierea în parc, cu câinele...

Desigur, înainte de plecare ne făcuserăm schiţe de proiecte mai mult sau mai puţin individuale, dar până la urma proiectul Hanging Around s-a dovedit a fi cel mai ofertant. Rezultatele au fost prezentate în două reprize.

Cristian Ban a suprapus o serie de fotografii cu persoane/personaje (oameni foarte pitoreşti, luaţi parcă din Hair sau din Coffee and cigarettes) cu muzica indie, post- şi –ist-ică a celor de la Dead Letter Office, care au cântat live şi unplugged. Minimalismul influenţelor lor postrock, combinat cu perspectiva simplă şi sinceră din fotografii au creat un efect cald şi familiar, un fel de empatie resemnată. Micile bucăţi de interviu preluate de la diverşi indivizi de prin parcuri, metrouri şi colţuri de stradă, cu motto-ul “ăsta e idealul meu în viaţă”, contribuiau la conturarea unor biografii în mintea spectatorilor. Situat între video-art şi eseu, spectacolul va putea fi transformat probabil în ceva mai amplu şi cu o latură epică mai pregnantă, odată ce scheletul teoretic şi conceptual se va fi consolidat.

Instalaţia Ştefanei Cojocariu, marcată pe de o parte de o poftă revigorantă de experiment şi pe de altă parte de un lirism bine echilibrat a reuşit să prezinte conceptul de hanging around dintr-o perspectivă interiorizată a unui personaj feminin. Instalaţia transmitea o atmosferă familiară foarte reuşită – un apartament mic, cu o bucătărie mică, cu tot felul de mici semne ale prezenţei umane, de la mâncare caldă pe masă la mucuri de ţigară în scrumieră – contrastând cu atmosfera tensionată şi destul de întunecată a slideshow-ului prezentat. “Statul degeaba” devine la acest personaj un fel de dependenţă provocată de singurătate şi de angoasă iar această perspectivă este insinuată elegant atât de textul folosit în sine, cât şi de distorsiunile sonore suprapuse, momente de dezagregare a discursului interior amintind de sminteala improvizaţiilor trupei The Mars Volta.

Este foarte interesantă această perspectivă deschisă asupra gândirii individuale nemijlocite şi eliberate de îndrumarea academică. Experienţa îmi spune că o doză bruscă de libertate poate lăsa semne adânci în gândirea şi aspiraţiile unui om. Din acest punct de vedere, lucrările colegilor mei sunt polarizate deja cu o atmosferă mai vie, mai plină de ludism. Abia aştept şi eu rush-ul acela, prea rar cunoscut la facultate, pe care numai o realizare personală îl poate oferi.

Până atunci şi între timp, mai cititi.


Spacer Spacer