Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

AŞ critică! A(lex) Ş(tefănescu) şi mizeria criticii


Bogdan Ghiu

Sâmbătă, 17/11/2007 - 23:16
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

„Poeziile publicate de Bacovia după război nu sunt poezii propriu-zise, sunt schiţe de poezii. De la început, stilul său a fost unul dezarticulat. În ultima perioadă de creaţie se produce o degradare completă a discursului poetic. Versurile scrise în această perioadă, deşi par lipsite de orice valoare literară, ele (sic!) trebuie raportate la trecutul literar al poetului. Oboseala comunicării poetice ascunde o oboseală existenţială.”

Din ce secol literar din fericire inexistent ne vin astfel de rînduri? „Ele” ne vin de pe site-ul Televiziunii Române, pagina TVR Cultural!

N-a fost de ajuns că Alex Ştefănescu, care produce un fals în acte publice spunîndu-şi „critic şi istoric literar” şi pretinzînd să i se spună aşa, a deversat anul trecut o tonă de deşeuri critice în plin centrul literaturii române spunîndu-i blasfematoriu „Istoria literaturii române”, gest echivalent cu profanarea şi cu prostituarea „Istoriei...” călinesciene. Acum îşi mai şi remestecă gunoiul zilnic, la TVR Cultural, producînd orori precum cele de mai de sus. Ne putem permite luxul unei astfel de decăderi, de deriziuni? Nu.

Ce înseamnă „poezii propriu-zise”? Care e norma, care e reperul?

Dar „schiţe de poezii”?

Ce înseamnă „stil dezarticulat”? Prin raportare la ce?

Ce înseamnă „degradare”?

Ce înseamnă, în literatură, „oboseală”?

Cum poate cineva care îşi spune „critic” să producă astfel de naivităţi insalubre şi agresive de gîndire normativă, post-proletcultistă ca tipologie şi ilogic-vicioase ca structură? Ar mai fi putut fi, să zicem, vorba de o judecată critică dacă aceste formulări, oricum greşite, nu ar fi însoţite de o evidentă apreciere valorică negativă. Deci Bacovia e un poet care nu ajunge la poezie, nedepăşind stadiul „schiţelor”, care are un stil nasol, prost, incomplet, nedezvoltat căci „dezarticulat” şi care, colac peste pupăză, spre sfîrşitul vieţii s-a mai şi „degradat”. Cum poate „obosi” „dezarticularea” „degradîndu-se”? Absurditatea ne-gîndirii „critice” a lui Alex Ştefănescu face ravagii, dar tocmai de aceea e bună pentru televizor.

O fi citit Ştefănescu ceva din poezia secolului XX? L-o fi citit pe Artaud, de exemplu, şi celebra, exemplara corespondenţă a acestuia cu un mare critic, Jacques Rivière? O fi auzit măcar de aceste nume? O fi citit, în general, ceva? AŞ! Şi chiar dacă da, tot n-a înţeles nimic. Nu-mi pot da seama cum se poate ocupa cu literatura, cu poezia, cineva care n-o gustă, căruia nu-i place, de fapt, literatura.

Este însă în logica media, în contra-logica televiziunii să selecteze astfel de avortoni monumentali, de neajunşi locvace. Dar canalul cultural al serviciului public de televiziune nu-şi poate permite să educe publicul cu eructaţii şi rictusuri mentale precum cele produse de Alex Ştefănescu.

Căci, scriind cele mai de sus despre Bacovia, AŞ nu este nici măcar original, ci reproduce prost şi îngust, leneş, fără să înţeleag şi fără măcar să se străduiască în acest sensă, pagini exegetice celebre, dar datate, ignorînd, dacă tot reproduce fără să citeze, restul exegezei bacoviene, care arată cu totul altfel. AŞ face economie nu numai de interpretare proprie (şi chiar „propriu-zisă”), ci şi de un minim efort de lectură. Căci dacă ar fi intrat cu adevărat într-o lectură a lui Bacovia (şi a poeziei, a literaturii, în genere) sau măcar a literaturii critice despre Bacovia, nu şi-ar fi permis să producă şi să propage acest fals portret, această ştire falsă despre Bacovia, această manipulare prin omisiune. Dar atunci ar fi trebuit să spună, să pună ceva de la el, dar de unde? Numai bun pentru televizor!

AŞ critică! Criticul AŞ. Pentru a face o dreptate cu adevărat critică, aşa – AŞ – propun să i se spună de-acum.

Vinovaţi, responsabili sînt doar cei care încă mai cultivă astfel de neaveniţi înfipţi parazitar în pielea oricum delicată a literaturii române, de unde nu încetează să sugă, să sugă, eternizîndu-i prin jurii literare şi pe micul ecran. În ordine literară, criticul AŞ este un nimeni căruia nici bună ziua nu ar trebui să putem să-i spunem, pentru insanităţile pe care le propagă. Doar n-am ajuns să vorbim singuri, cu neantul! Ei, AŞ!


Comentarii



Subscriu

Bravo,domnule Ghiu! In sfarsit cineva care clameaza ca "Regele e gol!"

oboseala, da.

jesus. personal am aceeasi parere despre alex stefanescu. dar totusi... de aia viata literara de la noi e o mizerie. pt ca e plina de articole de genul asta. cred ca putea fi demolat si cu stil. si uite asa, nu o sa definesc ''stil'' . muhahha


Spacer Spacer