Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Minciună şi putere


Bogdan Ghiu

Vineri, 30/03/2007 - 11:08
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Simţim (sau mai exact pre-simţim) întotdeauna cînd sîntem minţiţi, cînd există posibilitatea ca un oarecare să vrea să ne mintă. A te lăsa minţit, a se izbuti asupra ta lucrarea minciunii presupune, în prealabil şi încontinuu, propria ta dorinţă de a fi minţit, care este dorinţa de a fi flatat, linguşit, prin simplă băgare în seamă. Nu ne place să fim ignoraţi, nu avem, cel mai adesea (în istorie şi în vieţile personale), tăria de a fi singuri, autonomi, adică suverani prin auto-supunere. Cînd nu facem societate cu noi înşine, se găseşte oricînd cineva care să vrea, să aibă nevoie să facă societate cu noi, pe cheltuiala noastră, adică să ne subordoneze. Iar asta se poate chema, natural, filigranat, comunicare. Cînd cineva, care nu se află în situaţie evidentă de pericol, ni se adresează prea insistent (prin apeluri, publicaţii, mesaje, interpelări etc.) înseamnă ca are nevoie de noi. Dar nu întotdeauna un astfel de om (orice om, noi cu toţii, ca unul) spune clar, răspicat, ce vrea de la noi. Ba poate tocmai atunci, cînd este prea clar, prea expliciut, dă de bănuit.

Simţim, deci, cînd cineva vrea să ne mintă (sau o face deja, căci minciuna precedă, a început întotdeauna deja, este în plină desfăşurare, dar nu se poate opri – din minţit: minciuna nu se poate opri niciodată). Simţim cînd cineva vrea să ne abuzeze: iese din sine pentru ne atrage de partea sa, căci vrea (pentru sine) ceva ce, însă, nu poate să facă singur, se simte şi se ştie slab, incomplet, vrea să te coalizeze, să faceţi împreună, în mod implicit, o alianţă şi un aliaj, vrea, de fapt, să-ţi transmită o misiune, aceea de a face ceva pentru el, să te facă s-o realizezi, să dai realitate unei dorinţe. Mincinosul e omul slab, dar care vrea putere, care nu se suportă nevolnic, la locul său (minciuna este o chestiune de topologie, vom vedea asta), dar care, pe de altă parte, nici nu poate să exercite puterea (pe care, deşi n-o are, o doreşte, posedînd-o fantasmatic), se simte incapabil, şi atunci „comunică”, ţi se adresează cu o anumită frecvenţă, insistenţă, repetitivitate, ţi se adresează ca să te atragă de partea sa şi să te subordoneze. Minciuna ca misiune.

Minciuna e acţiune (Hannah Arendt), acţiune de racolare, de „recrutare de personal” şi de pasare a misiunii din partea celui slab dar doritor (tocmai de aceea: natural, deci bolnăvicios) de putere. Numai cei slabi, acuzat slabi şi neîmpăcaţi cu propria slăbiciune (de fapt, cu propria normalitate în care ei văd slăbiciune, nevolnicie, incompletitudine), marcaţi „în gol”, „în negativ”, ca lipsă, vor putere. Iar ceea ce dă, cel mai simplu, cel mai la îndemînă, putere este Puterea: economie de mijloace, de energie, nu putere proprie, greu de produs şi de întreţinut, pe care trebuie s-o „fabrici” tu însuţi, ci putere de-a gata, gata făcută, care să se exercite singură, tu colectînd numai dividendele: Puterea. Mincinosul este un puturos neobosit. Mincinosul este un liant social, căci ne leagă.


Spacer Spacer