Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

G. Liiceanu despre presa în democraţie


Bogdan Ghiu

Luni, 25/06/2007 - 23:30
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Gabriel Liiceanu, la ora comentariillor
Luni 25 iunie 2007, 22:52

Scriitorul Gabriel Liiceanu a fost invitatul lui Robert Turcescu la dezbaterea "100%" din această seară. Tema discuţiei: Traian Băsescu a avut o întâlnire privată la Neptun cu mai mulţi scriitori şi editorialişti, despre problema Legii lustraţiei.

"Nu sunt clientul lui Traian Băsescu, nu sunt clientul nimănui", a subliniat Gabriel Liiceanu.

Liiceanu a comentat că nu vrea "să se înjosească explicând" cum a ajuns la Neptun, "pentru că este un reflex al presei să coboare la un anumit nivel". "Gestul preşedintelui, de a ne invita la Neptun, este firesc faţă de intelectualii unei ţări", a mai precizat Liiceanu. "Dacă acest om începe să facă gesturi în care mă recunosc, mă gândesc că a evoluat, nu îi reproşez că s-a schimbat", a declarat scriitorul, în dialogul din emisiune.

"Ziariştii mai bine s-ar întreba despre faptul că lipsa legii lustraţiei a costat România miliarde de euro...Faptul că Omar Hayssam era în cohortele care l-au însoţit pe preşedintele Iliescu nu i-a deranjat pe ziarişti ? Dar costul referendumului nu i-a deranjat pe ziarişti ?", a întrebat Liiceanu.

Sursa: Realitatea.net

Aseară, la Realitatea TV, scriitorul (nu mai e filoZof? Ce înjosire!) G. Liiceanu a dat o bună definiţie a rolului presei într-o democraţie, valorizînd-o însă pe dos, negativ.

Presa, a spus el, „înjoseşte”, „coborînd totul la un anumit nivel”. La acelaşi nivel, aş adăuga eu. Ne putem plînge că nivelul presei este unul jos şi „înjositor”, important, decisiv este însă ca acest nivel, oricît de jos (iar aici se poate şi trebuie să se lucreze, să se dezbată, să se discute), să fie acelaşi pentru toţi: egalitate de tratament, ca în faţa legii.

Căci, la fel ca în faţa legii, şi presa judecă (şi trebuie să judece) nu indivizi, ci acte. Identitatea unui individ este o prezumpţie de stare civilă şi cel mult o dorinţă, ţine de autoexplorare, de creaţia de sine şi de recunoaşterea celorlalţi. Aşa cum s-a văzut şi sub totalitarisme, o carte bună a unui scriitor nu justifică şi nu scuză, dar nici nu se află pe acelaşi nivel cu o faptă mai puţin onorantă sau chiar oarecare. Nu sîntem egali, omogeni în primul rînd cu noi înşine, în „propriile” noastre acte. Naivitatea „metafizică” a filoZofului-scriitor este în continuare năucitoare. În plus, cînd vorbeşte despre colaboraţionismul oamenilor de cultură sub comunism, G. Liiceanu nu aplică acelaşi criteriu ca acum, în propriul său caz: condamnă în bloc, „coborînd totul la un anumit nivel”. Numai despre scara de gravitate a faptelor s-ar putea, aici, discuta, dar cine poate stabili o graniţă fixă? Plăcerea puterii, cratofilia este oricînd şi pretutindeni la fel de imundă, oricare i-ar fi gradul de „instituţionalizare”.

Dar mirarea mea este pur retorică. Întregul interviu a exalat anti-democratism, nostalgie după o lume a privilegiilor de drept. Absolut, dar absolut tot ce a afirmat G. Liiceanu în acest interviu este fals, mai precis: alaturi. Trist, năucitor record! Vîrsta sintezelor şi a esenţializărilor de sine, cînd cu toţii riscăm să devenim caricaturi ale nouă înşine, începe să-şi spună, tot mai apăsat, cuvîntul.


Comentarii



comentariu la comentariu

Nu credeti ca in loc de a comenta si a tot comenta, de "a sta pe margine si a bombani"(nu e expresia mea, am auzit-o de curand), ar cam fi cazul sa puneti mana pe o carte si sa stati de vorba cu cei tineri aflati in pragul vietii, cand au nevoie de cineva sa ii indrume.. nu credeti ca sunt atat de necesare multe alte gesturi care nu sunt facute, de pilda a va gandi ce planuri aveti in urmatorii 10 ani si a incepe sa "construiti" ceva pt voi insiva, pentru a va mai "incarca" spiritul si sufletul si nu doar a deserta nemultumiri. Nu credeti ca ar fi mult mai benefic a face ceva, oricat de neinsemnat pentru noi sau pt cei apropiati decat sa stam sa criticam la nesfarsit, sa rastalmacim cuvintele unor oameni, care totusi se gandesc la tara asta si chiar ii doresc binele.
Ne miram, ne intristam, suntem revoltati si atat. Dl. Liiceanu a dat culturii noastre enorm de multe. Dumneavoastra ce faceti? Starniti un praf ce nu-i al nimanui?

Cititi mai bine, si altceva!

Informaţi-vă, vă rog, mai întîi şi despre ce am făcut eu pentru cultura română, şi apoi, poate, mai vorbim. Totul se află în domeniul public, iar necunoaşterea, ca şi în cazul legii, se pedepseşte, în cazul de faţă cu jalnica ignoranţă. Cît despre praful pe care l-aş ridica, nu eu obişnuiesc să-l depun (cu surle şi trîmbiţe) pe tobele şi timpanele neamului, ci poate chiar dl Liiceanu, şi trebuie curăţat. La treabă!

comentariu la comentariu

"Nu credeti ca in loc de a comenta si a tot comenta, de "a sta pe margine si a bombani"(nu e expresia mea, am auzit-o de curand), ar cam fi cazul sa puneti mana pe o carte "

Dar ce are stimate domn ce vorbiram cu prefectura? Va referiti la cartile de joc, mai familiare Dumneavoastra? Ca e neclar. Altfel sa fiti sanatos cite carti am citit, nu o sa citeasca nepotii nepotilor Dvs nici o jumatate din biblioteca mea. Daca nu credeti va trimit o poza cu ea.

"sa stati de vorba cu cei tineri aflati in pragul vietii, cand au nevoie de cineva sa ii indrume.. "

Domnule, fiecare cu traiectoria lui. Exista profesori, centre de indrumare, tot felul de indrumaci care fac asta. Am citit o teorie interesanta: Daca poti, fa ceva creativ. Daca nu poti sa creezi, apuca-te si preda. Daca nu poti nici sa predai, fa politica sau conduce ceva sau in cel mai rau caz da-te societate civila. Interesanta chestie.

"a va gandi ce planuri aveti in urmatorii 10 ani si a incepe sa "construiti" ceva pt voi insiva, pentru a va mai "incarca" spiritul si sufletul si nu doar a deserta nemultumiri"

Asta e chiar culmea. Eu zic sa mergeti cind aveti timp la nea google si sa vedeti ce face fiecare inainte de a da cu tastatura pe aici.
E usor sa te ascunzi sub un pseudonim si sa dai cu parerea. O minima decenta ar zice sa te dai vizibil cind vorbesti cu cineva cu nume si prenume, dar asta e prea mult desigur pentru spatiul cultural romanesc.

"Dl. Liiceanu a dat culturii noastre enorm de multe. "
Sa fie sanatos si sa mai dea. Nimeni nu s-a legat de asta. Sa aiba energie si stare sa ne arate el calea, sa nu bombane, sa vorbeasca cu tinerii, sa construiasca asa cum ziceti mai sus. Astvel veti fi fericit, cred, domnule fara nume, pierdut in siguranta anonimatului.

Eu inteleg subtextul anonimuluide aici: bai fraierilor, ia nu va mai luati de cine nu trebuie. Si asa incet incet ajungem de unde plecaram, comitete cetatenesti de condamnare a celor ce vad altfel, ce simt altfel, ce au ceva de zis. Muncitori si tzarani care vor condamna sincer pe cei ce se iau de cei ce se plimba cu avionul gindind la problemele natiei. Istoria se repeta si mai e si rotunda. Ghinion. Pentru noi.
Noroc. Pentru ei.

sorry

Gogolea este porecla mea; si chiar tin la ea; altfel nu am decat un nume banal si sunt o simpla cititoare; daca voiam sa fiu anonima ma semnam "anonim".
aveti cumva ceva temeri, va simtiti amenintat, de unde aceasta rautate si duritate?
pur si simplu am vrut sa semnalez faptul ca prea mult se uraste, se defaimeaza, se blameaza totul.
nici nu mai poti deschide o pagina de net, un televizor ca hopa vezi/auzi doar jigniri. un dialog constructiv nu am mai auzit de ceva vreme.
imi pare rau ca v-am iscat atatia nervi. nu contest ca aveti ceva de spus, insa nu dand cu parul va veti face auzit.
imi pare sincer rau.

sorry

Eu zic sa cititi inca o data textul domnului Bogdan Ghiu - excelent text, cu care sunt de acord mie in suta - sa recititi si ce am spus eu, si daca aveti ceva de zis pe tema enuntata, dar exclusiv referitor la tema discutiei, sa spuneti opinia la obiect, daca nu, poate va retinem si aveti treaba in alta parte, ca noi avem sigur ceva mai bun de facut.
Vazind ce ati spus pina acum eu m-am cam lamurit, dar...
Nu pot decit sa ma dixtrez cind citesc cum luati apararea " acestui temut si adorat deopotriva, dupa 1989, G.L. care a devenit un reper: etalonul in aur al inteligentei si spiritualitatii romanesti "
Si despre Elena Ceausescu se vorbea la fel... ce vremuri...

Puterea si ceilalti

Serbarile date de voda pentru boierii fideli si multele si nenumaratele facilitati, stiute si nestiute, dregatorii, mosii (acum culturale), divanele de taina, perioada dictaturii carliste, comunismul si acum, pentru unii, democratia, au facut apel la de fapt aceleasi muzici si obiceiuri balcanice; de fapt nimic nu s-a schimbat in privinta raportului cel de sus/ cei ce inconjura pe cel de sus/cei ce sunt cu/cei ce nu sunt cu.
Alte glasuri, aceleasi incaperi si absolut aceleasi obiceiuri.
Ce-i drept, nu am avut ocazia sa citesc ce ar fi zis intr-o situatie similara Dulea, Mitea, DR Popescu, toarashul Ionescu de la Agerpres, sau Ion Dodu Balan - ca nu-i lasa nimeni sa zica nimic pe vremuri; dar daca ar fi fost jugu` mai larg si ar fi zis ceva, nu ar fi fost de loc diferit de ceea ce citim acum ca spun cei ce ar trebui sa fie modelele noastre si nu prea mai sunt... trist, infiorator de trist.


Spacer Spacer