Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Plasticitate împotriva plastifierii


Bogdan Ghiu

Duminică, 04/03/2007 - 23:17
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Simt o enormă presiune şi încerc să-i fac faţă. Totul, în jur – pentru creaţie, paranoia e o calitate, te face să organizezi şi să personalizezi, greşit sau nu (aici, valoarea de adevăr nu contează), invizibilul, să ai, altfel spus, cu cine te bate –, mă disuadează să mai scriu aşa cum scriu, î,cercînd să mă convingă să adopt fie tonul lejer şi eminamente narativ, cursiv, cu poante şi cît mai multe anecdote, jurnalistic, caracteristic scriiturii postmoderne şi al convivialităţii de internet, fie pe cel sec, scientist, „analitic”, civil, anglosaxon.

Cum scriu, de fapt? Scriu aşa cum..., dar ce face, de fapt, Thomas Hirschhorn (vezi expoziţia, deschisă încă pînă pe 10 martie,
„Concretion Re”, la Galeria Chantal Crousel din Paris, www.crousel.com): supraîncărcat, simultaneist, bombardez, asaltez. Scriu neo-plastic, nu plastifiat: plasticitate împotriva plasfifierii. Şi scriu „jazzistic”, cu multe instrumente cu partituri diferite. Scriu cu multe instrumente deodată. Scriu, deci? Cel puţin aşa vreau şi asta cred că merită, are valoare să fac.

Mă întreb tot timpul ce fac, iar societatea şi unele dintre microsocietăţile acestei societăţi îmi impun să mă gîndesc dacă fac bine făcînd ceea ce fac, nu dacă fac pur şi simplu bine ce fac. Fac bine? Mai contează, de fapt, cum (ne) scriem (vieţile)?


Spacer Spacer