Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Zona Membri

Living, breathing, sleeping art


Mircea Laslo

Vineri, 08/06/2007 - 21:57
TextText mai micText mai mare
Adauga cu AddThis

Am primit nişte veşti bune azi de la compania ArtScenico. Au găsit cea mai ingenioasă metodă de "finanţare" pe care am avut vreodată norocul s-o aud.

Festivalul Off Limits, organizat de Artscenico se va petrece între 25 August şi 2 Septembrie iar proiectele la care noi lucrăm vor fi incluse în program. În acest context, căutam cu toţii soluţii pentru a ne întoarce la Dortmund ca să vedem festivalul, cazarea fiind cea mai presantă problemă, întrucât hostelurile sunt totuşi destul de scumpe (spre deosebire de hrană şi transport).

În urma unui brainstorming, s-a ajuns la o soluţie, după cum spuneam, românesc de ingenioasă - vom fi integraţi fizic într-una din locaţiile specifice ale festivalului: un hotel părăsit, situat în centrul unui imens parc în care se vor petrece majoritatea spectacolelor. "Le parcours" constă într-o serie de locaţii în aer liber în care diferite companii de teatru experimental şi dans vor avea reprezntaţii, multe dintre ele unice pentru festival, iar acest hotel va fi destinaţia finală a traseului.

Avem la dispoziţie trei camere care vor fi mobilate cu minimum necesar, iar provocarea noastră este să le transformăm în spaţii de expoziţie/performance, în care simpla noastră prezenţă ca locatari reali să fie pusă într-un context artistic. Ţinând cont de faptul că tema festivalului este Refugiul, iar noi ne vom afla într-un hotel părăsit, soluţiile la prima mână sunt într-adevăr abundente. Pe de altă parte, spaţiul în sine este propice şi unor căutări ceva mai abstracte.

Totul este făcut cu atât mai interesant de faptul că întreaga clădire urmează să fie demolată complet la câteva săptămâni după finalul festivalului, ceea ce ne va transforma probabil în ultimii locatari cunoscuţi ai hotelului, fapt pe care tind să îl văd ca pe opusul diametral în context modern al statutului exploratorilor secolului XIX.

Spaţiul respectiv este spectacular, ţinând cont de dimensiunile sale impresionante şi de locaţia sa (în mijlocul unui parc care încearcă să dea iluzia de sălbăticie). Întregul context îmi aduce mereu aminte de Casa Usher şi fatidica sa prăbuşire, ceea ce este minunat în ceea ce mă priveşte. Nu m-aş mira să aud vocea lui Vincent Price undeva într-un cotlon de la un etaj superior sau un sunet de coardă plesnind în aer, măcar din când în când.

Cu alte cuvinte, abia aştept.

Link-ul spre site-ul Off Limits, pentru cei interesaţi: http://www.artscenico.de/english/offlimitsfestival.htm


Spacer Spacer