In Ajunul Craciunului, pe History Channel, intr-un foarte bun documentar despre Atena, l-am auzit pe poetul Tony Harrison spunind, la Delphi, un lucru extraordinar: e mai bine sa construiesti din pietre inegale, nu din caramizi regulate, deoarece, la un cutremur (iar noi construim tocmai pe cutremure!), pietrele inegale "joaca" intre ele si se asaza mai bine, pe cind caramizile se vor rupe tocmai pentru ca sint regulate, deja perfect imbinate, nemaipermitind niciun "joc": inchise la devenire, la hazard. Genial!

http://www.contemporarywriters.com/authors/?p=auth188

Author statement

Tocmai am terminat Louis-Ferdinand Celine, "Guignol's Band" I si II, peste 600 de pagini, Paralela 45 (bravo!), 2009 (o noutate): proza pur si simplu, maretia artei coextensive cu viata, una cu faptul de a fi, "Don Quijote", "Idiotul", Rabelais, dar si Kafka si Vonnegut. Arta e viata. Eu nu mai am vreme decit de cei mari, pe care ii citesc ca pe ziare, caci asta este actualitatea.