Ce este un intercept?

„(...) – Cum ai defini tu, tocmai, această artă a interceptului?

– Ei bine, lucrezi cu ce ai. Altfel spus, este vorba de a nu veni cu propriul tău discurs preconceput. (...) Prinzi din zbor ceva care tocmai circulă, îl interceptezi, şi produci un efect de adevăr. Trebuie, într-adevăr, să asculţi tot ce se spune, ceea ce spune fiecare, pentru a şti ce să spui, la rîndul tău. Trebuie să fii într-adevăr numai urechi.

– Deci nu trebuie să vorbeşti primul.

Dave Boothroyd

Fragmente din "Kafka. Pentru o literatură minoră", în pregătire la editura Art. Pentru prezenta publicare, notele şi referinţele au fost suprimate.

Ceea ce ar trebui să cercetăm noi acum, în momentul de faţă, pentru a încerca să ne fim cît de cît contemporani, este, sub toate aspectele vieţii – inclusiv cele ale literaturii şi artei –, dar într-un sens filosofic tare, trecerea epocală de la total la global, altfel spus, în termeni mai apropiaţi (şi mai larg utilizaţi), globalizarea posttotalitară. Aceasta este supra-tema timpului nostru, „materia”, dacă pot spune astfel, temporalităţii noastre, amprenta sub care se istorizează, acum, duratele, unificîndu-le.

Într-o carte recentă, intitulată Reificarea. Mic tratat de Teorie critică (La Réification. Petit traité de Théorie critique, Gallimard, 2007; Verdinglichung. Eine anerkennungstheoretische Studie, Suhrkamp, 2005), filosoful german Axel Honneth constată, pe scurt, operînd în acelaşi timp în planul istoriei ideilor şi în cel al simptomatologiei vieţii sociale, o posibilă revenire în actualitate a categoriei, pînă mai ieri considerată depăşită, de reificare, care însă, spune el, va trebui să fie reconstruită, reelaborată.